sau

Pensionara neastamparata

Numele ei este Kovacs Erzsebet, are 64 de ani si locuieste in Odorheiu Secuiesc.  O doamna, care dupa treizeci si ceva de ani munciti ca sofer, gestionar, magazioner, vanzator, merceolog s-a pensionat acum 10 ani de zile. Si este genul de pensionar neastamparat, care se simte bine doar daca dimineata pleaca undeva de acasa si face tot felul de lucruri care pentru multi altii ar putea fi o corvoada.

Imediat dupa pensionare s-a dus la Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor. Acolo, s-a inscris in cor si in ansamblul de dans. Ca deh, or fi ei pensionari, dar miscarea e sanatoasa, si muzica ridica moralul, timp au, deci, de ce nu? Astfel s-a cunoscut cu alti pensionari care frecventau acele cercuri si, in timp ce-si povesteau de copii, nepoti, oftau care mai de care datorita distantelor care-i desparteau de cei dragi, copiii multora dintre ei fiind plecati prin tari straine. Si printre ofurile lor se auzeau si ofuri de genul: ce bine ar fi daca i-am putea vedea, sau auzi macar mai des, dar poze primim rar, telefonul e scump… Si uite-asa s-a nascut idea de incerca marea cu degetul si a da piept cu tehnologia, cu care de cele mai multe ori multi dintre ei aveau tangenta doar cand stergeau praful de pe tastatura sau monitorul calculatorului de acasa, asta in cazul in care aveau unul.

Cu ocazia unui reprtaj al unui post local de radio facut la CARP s-a lansat si cererea de ajutor pentru achizitionarea unui calculator, cerere auzita de Mos Craciun, astfel ca de Craciun, prin bunavointa unei firme din localitate, s-a primit primul calculator. Intre timp doamna Kovacs a terminat un curs de IT in cadrul Colegiului de Stiinte Moderne ale Afacerilor (MUTF) si in 2004 a inceput sa impartaseasca din cunostintele sale colegilor de la Clubul de la CARP. Veneau cu randul, cate o ora si ca odinioara, pe cand erau in clasa a I-a, deprindeau tainele mouse-ului si tastaturii.

Cu timpul au ajuns sa invete pe 7 calculatoare, toate din donatii, dar si asa numarul pretendentilor la cursuri era mult peste posibilitati. S-au organizat in grupuri de cate 7 si se tineau 2 sesiuni, de primavara si toamna, cu cca. 25-30 de persoane. In momentul de fata numarul celor trecuti prin acest curs este de 265. Si printre ei se numara de exemplu sotia comandantului Politiei, fostul director al spitalului, directorul unei fabrici de mobila. Totusi, era greu sa ai rezultatele dorite, deoarece nu era nici timp nici spatiu pentru a pune in practica cele invatate, sau pentru a exersa efectiv.

Intamplarea a facut ca presedintele CARP si directorul bibliotecii sa fie prieteni si sa discute la un moment dat si despre situatia “cursantilor IT” de la club. De aici si pana la hotararea de a le pune pensionarilor la dispozitie calculatoarele primite de biblioteca prin programul Biblionet a fost doar un pas.
Astfel, o data pe saptamana, in fiecare joi de la ora 14 la ora 16, sala in care sunt 5 calculatoare legate la internet si dotate cu casti, microfon si webcam sunt rezervate acestor pensionari, care sub indrumarea doamnei Kovacs practic continua cursurile de la club. Mai mult, aici pun in practica cele invatate dincolo. Aici vin sa exerseze cele invatate, unii dintre ei, care acasa nu au Internet sau nici macar calculator, aici isi verifica corespondenta, intra in legatura pe Skype cu copiii lor de peste mari si tari.

Povestile lor sunt nenumarate si unele chiar emotionante, ca de exemplu a persoanei care astfel si-a gasit sora de care a rupt-o cel de-al doilea razboi mondial si despre care nu stia nici macar daca mai traieste. Azi traiesc impreuna in Ungaria. Sau altcineva, care si-a putut vedea si auzi “pe viu”, prin webcam nepotul de opt ani, pana atunci avand doar cateva fotografii cu el. Si sunt persoane pentru care saptamana incepe joi, la ora 14, cand vin catinel-catinel cu bastonul aici, sa poata vorbi si vedea  copiii, care sunt in Ungaria, respectiv Suedia. La fel, pentru unii dintre ei accesul la informatie si posibilitatea de a invata sa lucreze pe un calculator a fost o a doua sansa, multumita careia isi mai pot rotunji micile venituri, sau se pot descurca mai bine in afacerea de familie din care fac parte. Sa nu mai vorbim de mandria celor care la un moment dat s-au asezat acasa, inconjurati de copiii lor, pe scaunul din fata calculatorului, de pe care pana mai deunazi stergeau doar praful, si spre uimirea celor care nu au avut rabdarea sa le explice ce si cum e cu “chestia” asta, l-au pornit si le-au demonstrat ca „da, eu, pensionar, asa cum ma vezi, am invatat, stiu, ma descurc si am avut curajul, vointa si increderea in sine sa ma apuc si sa invat si sa ma straduiesc sa tin pasul cu voi”.

Bravo lor!

Szocs Jozsef,

Coordonator Regional Biblionet