Trecand peste Paduchiosul, cum ii spun  localnicii, la cota 1000 am incetinit un pic sa admir valea care mi se deschidea în fata. Undeva jos era orasul Targoviste, resedinta domneasca si capitala timp de mai bine de trei secole, odinioara cel mai important centru economic, politico-militar si cultural-artistic din Tara Romaneasca, supranumita si Florenta valaha. Dupa aproximativ o jumatate de ora realizam ca nu sunt doar vorbe-n vant. Printre casele micute ici-colo se ivea cate una mai semeata, casa boiereasca, si mergand spre centru am ajuns chiar pe Calea Domneasca. Printre blocurile construite intr-o era nu demult apusa stateau marturie maretiei acestui oras biserici, conace, Casa Domneasca si muzeele, cel putin patru la numar.

Biblioteca Judeteana a fost insa mai greu de gasit. Era strasnic ascunsa in spatele unei schele imense de constructie, deoarece este in plin proces de renovare si ”schimbare la fata” si la propriu, si la figurat. Odata ajuns inauntru nu a fost greu sa dau de colegii care ma asteptau deja: doamna directoare prof. Carmen Vadan si domnul Catalin Vladut Andreescu.

Dupa o scurta prezentare si doua vorbe schimbate am si pornit inspre destinatia finala, despre care trebuie sa recunosc, pana nu demult nici nu stiam ca exista: Gura Ocnitei. O localitate de aproximativ 8000 de suflete, dintre care cateva deja ne asteptau pe noi, cu sufletul la gura. Pentru ei era o zi speciala, deoarece ca urmare a unei munci asidue, a perseverentei, a unei gandiri deschise si nu in ultimul rand a unor oameni cu suflet mare si vocatie, prin simpla taiere a unei panglici multora dintre ei li se deschidea o fereastra spre lume.

Am fost prezentat de catre insotitorii mei bibliotecarei din Gura Ocnitei, d-ra Steliana Mitoi, viceprimarului, parintelui, doamnei profesoare de limba romana, elevilor clasei a V-a, fie-mi cu iertare, dar am pierdut sirul celor care s-au adunat in biblioteca. Pot sa va spun, insa, ca erau bibliotecare din localitatile din imprejurimi – unele care deasemeni aveau fereastra lor spre lume, altele care urmau sa faca pasii necesari pentru deschidere -, consilieri locali din Gura Ocnitei, localnici, deci lume multa si pestrita, dar care totusi avea ceva in comun: purta pe suflet soarta bibliotecii.

Cu toata lumea adunata in sala mare a bibliotecii – o biblioteca moderna, frumoasa, luminoasa de altfel – cei ce au avut ceva de spus, au spus. Nu mult, nu pompos, pentru ca nu era nevoie. Oricum, ceea ce era important se vedea si fara vorbe: bucuria din suflete lumina ochii celor adunati acolo, si vorbele chiar pareau a fi de prisos. Si cu toate ca in mare parte se stia de catre cei prezenti de ce ne-am adunat acolo, am avut parte si de surprize. Una dintre ele a fost prezentarea  mesajului doamnei Deborah Jacobs cu ocazia lansarii Programului Biblionet in aprilie anul trecut, mesaj care a ajuns sa fie de actualitate in Gura Ocnitei azi, cu ocazia inaugurarii Centrului de Calculatoare cu acces la Internet pentru Public – CIP. Alta a fost inmanarea unor diplome din partea bibliotecii locale unor cititori de varsta a treia, care se pare ca au cam citit tot ce era de citit in biblioteca, si unor persoane din localitate, care au donat bibliotecii mai multe sute de volume din biblioteca lor personala.

Dupa toate cele de mai sus, nu a mai ramas mare lucru de facut. S-a taiat panglica, parintele a sfintit locul, cum e datina din mos-stramos, s-a mai povestit putin la o cafea si o prajitura oferita de gazdele noastre, dupa care fiecare si-a vazut de drum, ca idei mai sunt multe, ai cum spune si vorba de duh: daca stai, iti sta norocul.  Si uite-asa s-a mai adaugat o fila la cronica Gurii Ocnitei, cronica inceputa in anul 1724, de cand dateaza primul document istoric in care s-a pomenit de ea.

Mergand spre casa pe drumul serpuind prin padurea de pe Paduchiosul, unde razele soarelui se jucau de-a prinselea cu umbrele printre ramurile copacilor, imi veni si mie sa ma joc un pic cu cuvintele... Intr-un sat de opt mii de suflete cativa oameni care au pus mult suflet in munca lor au asteptat cu sufletul la gura ziua de azi sa-i auda pe copii cu sufletele inca nepatate cum recita dintr-o suflare versurile unui consatean:

„Cip, cip, pasarile ciripesc
O veste de larg interes:
Biblionet se inaugureaza azi
Spre viitor – un mare pas.
Informatii vechi si noi
Le gasesti doar cu un click
Aproape, in sat la noi,
Centrul Internet – Public.”

Szocs Jozsef
Regional Coordinator Brasov